Cum sunt transferați oamenii cu dizabilități către furnizori privați
Autoritățile din România continuă să transfere zeci de persoane vulnerabile din instituțiile de stat către furnizori privați de servicii sociale, alegând furnizorii în baza criteriului prețului cel mai mic. Această practică ridică mari semne de întrebare privind condițiile în care ajung acești oameni. Mariana Armean, director de programe la Fundația Estuar, atrage atenția asupra riscurilor acestei abordări: „Așa ajung oamenii în cămine ale groazei”, a declarat aceasta într-un articol publicat de site-ul de investigații Snoop.
Radiografia unui sistem în criză
Site-ul Snoop a lansat seria „Un sistem în terapie”, care explorează starea critică a sistemului de sănătate mintală din România. Articolele din această serie evidențiază problemele majore, dar și posibilele soluții pentru o reformă reală a acestui sistem. Printre punctele sensibile se numără transferul de persoane cu dizabilități neuropsihice către furnizori privați, în baza unor licitații publice.
Un exemplu relevant este licitația organizată anul acesta în Sectorul 4 al Capitalei, unde se căuta un furnizor de servicii sociale care să preia 66 de persoane cu dizabilități neuropsihice pentru o perioadă de 8 luni. Valoarea maximă a contractului: 700.000 de euro. Criteriul de atribuire a contractului: prețul cel mai mic. „Pur și simplu, oamenii sunt tratați ca marfă”, spun activiștii din domeniul drepturilor omului.
Oamenii cu dizabilități psihice, cotați la licitație
Conform datelor obținute de Snoop, aproximativ 90% din persoanele cu dizabilități psihice din România sunt instituționalizate. Este vorba despre aproape 3.000 de persoane, comparativ cu puțin peste 300 care primesc asistență în regim nerezidențial. Mai mult de o treime dintre acești oameni locuiesc în centre care găzduiesc peste 50 de beneficiari.
Îngrijorător este faptul că licitațiile prin care se selectează furnizori privați pentru aceste servicii sociale nu sunt centrate pe nevoile persoanelor vulnerabile. Georgiana Pascu, manager de programe la Centrul de Resurse Juridice, critică această practică: „Oamenii au fost scoși la licitație, pe loturi”, explică aceasta. De cele mai multe ori, acești oameni ajung în unități care, deși sunt mai mici, continuă să funcționeze în mod similar instituțiilor mari, fără a respecta standardele de viață independentă.
Eșecul dezinstituționalizării și promisiunile neîndeplinite
România și-a asumat o reformă în sistemul de asistență socială sub presiunea Comisiei Europene, care a cerut reducerea numărului de adulți cu dizabilități instituționalizați. Ținta guvernului este de a scădea numărul acestora de la 17.000, cât era în 2020, la 10.349 până în 2030.
Autoritățile susțin că au făcut progrese, reducând numărul centrelor rezidențiale mari, cu peste 50 de beneficiari, de la 70 în 2020 la 42 la sfârșitul anului 2023. Cu toate acestea, experții din domeniu avertizează că „dezinstituționalizarea” nu este implementată corect. „Degeaba scrii pe ușă că este locuință protejată sau casă de tip familial, dacă oamenii nu pot lua decizii personale și sunt tratați la fel ca într-o instituție”, afirmă Georgiana Pascu.
Aceste practici ridică întrebări serioase privind respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor vulnerabile din România și necesitatea unei reforme reale, nu doar la nivel de imagine.
Citeste si: https://dnamedia.ro/2024/10/06/diana-sosoaca-reactie-virulenta-dupa-invalidarea-candidaturii-la-alegerile-prezidentiale/
