Înalta Curte de Casație și Justiție a admis astăzi, 12 decembrie 2024, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale pronunțată anterior de Curtea de Apel București în cauza cunoscută generic sub denumirea de „Dosarul Ursu”. Astfel, instanța a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea rejudecării.
„Prin sentința penală a Curții de Apel București din data de 9 mai 2024 în acest dosar, a fost respinsă cererea de revizuire declarată de Ministerul Public pe 1 noiembrie 2023. În cererea de revizuire din data de 1 noiembrie 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și, rejudecând, condamnarea a doi dintre inculpați și încetarea procesului penal față de cel de-al treilea (decedat în timpul judecății) pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase. Menționăm că cererea de revizuire a hotărârii de achitare a inculpaților trimiși în judecată de PÎCCJ – Secția parchetelor militare în această cauză se bazează pe fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei”, precizează Parchetul General.
Foștii ofițeri de Securitate Vasile Hodiș și Marin Pârvulescu au fost achitaţi pe 27 iulie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), după șapte ani de procese în cazul decesului dizidentului Gheorghe Ursu, conform jurnalul.ro. Aceeași decizie a fost luată de judecătorii de la Curtea de Apel și în primă instanță, în 2019.
Gheorghe Ursu s-a născut la 1 iulie 1926, în localitatea Soroca, Basarabia, Regatul României, astăzi Republica Moldova, fiind fiul lui Vasile Ursu şi al Margaretei. Gheorghe a învăţat la şcoala din Soroca până în anul 1941 când familia lui s-a mutat în orașul Galaţi. Dizidentul anticomunist Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost ucis, prin tortură, în arestul Securității, în 17 noiembrie 1985. El a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către Europa Liberă şi pentru că nota într-un jurnal ororile conducerii comuniste.
În 1990, Institutul Național de Medicină Legală București a stabilit că moartea lui Ursu a fost una violentă și că „leziunile interne și externe s-au putut produce prin loviri repetate, cu corpuri dure în regiunea abdominală cu circa 3-4 zile anterior”.
Comunicatul Parchetului General, după depunerea cererii de revizuire:
„În cursul zilei de astăzi, 01.11.2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat, în termenul prevăzut de lege, o cerere de revizuire a hotărârii de achitare a inculpaților trimiși în judecată de PÎCCJ – Secția parchetelor militare în cauza cunoscută generic sub denumirea de ”Dosarul Ursu”.
În cuprinsul cererii de revizuire, procurorii Secției judiciare din cadrul PÎCCJ au arătat că aceasta se bazează pe fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.
În mod concret, în lunile septembrie și octombrie 2023, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o serie de înscrisuri conținând date și informații, însoțite de detalii tehnice apreciate ca absolut relevante și necesare înțelegerii datelor prezentate, referitoare la fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc represiunea exercitată de Securitate și calitatea de disident a victimei Gheorghe Ursu.
Totodată, în vederea documentării imparțiale și competente a realităților regimului comunist, cu precădere în ceea ce privește funcționarea aparatului de represiune a acestuia, dar și a celorlalte instituții ale regimului, PÎCCJ a primit sprijinul științific al Academiei Române, prin intermediul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, precum și al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în calitatea sa de agenție guvernamentală specializată în investigarea crimelor comunismului. Astfel, în luna octombrie 2023, a fost înaintat Materialul documentar întocmit de IICCMER, în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, însoțit de un material sintetic referitor la cazuistica și încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980-1989.
Așa cum se evidențiază în cererea de revizuire, faptele și împrejurările noi relevate de aceste materiale susțin o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută de instanță și se circumscriu adevărului istoric, respectiv că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, conflictul dintre societate și regim a reprezentat o constantă, regimul a continuat practicarea politicilor restrictive, interzicând orice manifestare publică pe care o considera drept un pericol la adresa stabilității sale și a disimulat represiunea politică prin folosirea anchetelor penale instrumentate de Miliție, ca paravan al acțiunilor de poliție politică.
În ceea ce priveşte situaţia concretă a victimei Ursu Gheorghe, din noile înscrisuri reies elemente clare şi indubitabile ale faptului că acesta era considerat un opozant politic, iar faptele sale erau considerate ca făcând parte din categoria formelor celor mai grave de manifestare a opoziţiei faţă de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu.
Prin urmare, prin raportare la documentele menționate, procurorii au apreciat că rezultă date și împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și care pot conduce la o soluție diametral opusă celei pronunțate, solicitând Curții de Apel București admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și, rejudecând, condamnarea a doi dintre inculpați și încetarea procesului penal față de cel de-al treilea (decedat în timpul judecății) pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase”.
