Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis că, similar consumului de alcool, infracțiunea de conducere sub influența drogurilor necesită stabilirea unei concentrații minime în organism care să afecteze capacitatea de a conduce. Polițiștii critică această decizie, susținând că evaluarea cazurilor va depinde acum de serviciile de medicină legală.
„Admite sesizările formulate de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală în dosarul nr. 2769/338/2022, respectiv Curtea de Apel Cluj – Secţia penală și de minori în dosarul nr. 2889/219/2022, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
„În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?”
„Dacă dispoziţia “aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive”, din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive şi stabileşte următoarele:
În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală”, se precizează în decizia ICCJ.
Controversele au apărut după ce tot mai mulți șoferi au fost acuzați penal pentru consum de substanțe interzise la volan, deși unele cazuri implicau medicamente uzuale sau spray-uri nazale antialergice.
Reclamanții susțin că simpla depistare a unei substanțe psihoactive în analize, în cantități infime, nu înseamnă automat că aceasta afectează capacitatea de a conduce, motiv pentru care este necesară stabilirea unui prag minim, similar celui pentru alcool.
Au existat instanțe care au pronunțat condamnări, chiar și în lipsa unor dovezi clare că șoferii se aflau sub influența substanțelor, în timp ce altele au dispus achitări.
În practică, examenele clinice și expertizele medico-legale au demonstrat, în unele cazuri, că șoferii și-au păstrat capacitățile de percepție spațio-temporală atunci când concentrațiile substanțelor psihoactive erau foarte mici.
