Instabilitatea politică din România nu mai miră pe nimeni. Veșnicele răfuieli între PSD și USR au prins la mijloc PNL și UDMR. Totodată, marota că este o jale adâncă la o schimbare de guvern și că nu este momentul, este total nulă și neavenită. Zvonurile de stagnare și instabilitate se amplifică. Dar avem exemplul Italiei și mai nou al Bulgariei, că în urma deselor schimbări de guvern, nu moare nimeni. E de încercat.
Nu am văzut lacrimi și regrete eterne după un Orban, Cîțu, Ciucă sau Ciolacu, asta ca să îi amintim doar pe mai recenții premieri. Cum nu vor plânge după Bolojan nici măcar fidelii partidului. Cât despre restul românilor ce să mai spunem. Și-au exprimat în toate ocaziile ”atașamentul” cu fluierături și vuvuzele față de ”lumina” de la Oradea.
Da, este înduioșătoare grija politicienilor de la putere pentru stabilitate. Dar dacă, treaba nu merge este jenant să persiști în prostie.
Tăietorul Bolojan, pe drept cuvânt supranumit ”Ilie Sărăcie”, neales, venit pe drum de la Oradea, s-a cocoțat în fruntea guvernului și fără a ține cont de năzuințele și nevoile Coalției, ca sa nu mai vorbim de cele a celor mulți, s-a apucat să hăcuiască în stânga și în dreapta, punând urechea doar la apropiații din gașca sa de interese.
Tăieri, disponibilizări, evident la pulime. Dar ce se face cu banii proveniți din acest adevărat masacru. Căci un plan economic coerent, nu există. Nu are Bolojan habar de așa ceva. Să înțelegem că totul se duce la ”frații” ucraineni, la armament și sora soroșistă, Maia Sandu?
Indiferent de ce se va întâmpla, dacă va fi debarcat în curând, sau puțin mai târziu, locul său în istorie va rămâne. Nu ca un mare reformator, așa cum se pretinde, ci consemnat la găuri negre spre maro, precum Ciuma lui Caragea.
Oricum la liberali a devenit o tradiție cu premieri de scurtă durată.
Ultimele sondaje de opinie arata clar că românii s-au săturat de vechile partide care au găurit cu spor visteria națională, împrumuturile ajungând la cote amețitoare. Aceleași partide conectate la butoane și cărora nu le mai ajunge. A apărut un USR, un partid de mâna a patra să conducă destinele unei nații. Este peste puterea de înțelegere a unui om normal, al cărui intelect nu se rezumă doar la banane, blugi si concedii în străinătate.
Ne apropiem, cu pași mari, de criza din 2008 cu singura diferență că premierul de atunci părea un chirurg și anestezist față de satrapul măcelar de astăzi.
Deunăzi, liderul PNL, Ilie Bolojan a înregistrat o înfrângere răsunătoare în propriul partid. El nu a reușit să demită șefii celor 10 filiale din țară, cu rezultate slabe la alegerile parlamentare din 2024. Gruparea din jurul vicepreședintelui PNL Hubert Thuma s-a dovedit mai puternică. Ce-i drept a fost reconfirmat de partid pentru a continua în fruntea guvernului, fiind de așteptat, căci liberalii nu vor să renunțe la putere.
Totodată asistăm și la un atac concertat și fără precedent la adresa justiției, orchestrat de USR. Un partid de 8-10%, care se vrea și parțial reușește să fie conducătorul de facto al României. Cu evidentul suflat în pânze ”de afară”.
Laitmotivul reziștilor, ”fără penali în funcții publice”, a devenit ”doar penali în funcții publice”. Mărturie fiind vraful de dosare, prin instanțe, a ”salvatorilor României”.
Așteptăm cu mare interes venirea dezghețului.
MIHNEA TĂLĂU
